El este aici! Este el aici?

Anunțuri? Au fost deja făcute. Și aici în țară se așteaptă.

De exemplu în spatele multor vitrine: se așteaptă mâini dornice de lucru. Chelneri, vânzători, personal.

Se așteaptă în zorii zilei în fața birourilor de pașapoarte și a instituților.

În fața instanțelor se perseverează și se amână. 

Se așteaptă ca lungi procese să ajungă la un sfârșit; case în descompunere să își găsească un proprietar, un restaurator, un salvator, înainte să mai poată locui în ele cel mult Diavolul.  

Se așteaptă decizii, soluții. Se așteaptă viitorul. 

Se așteaptă eternitatea. Este așteptat Dumnezeu. Sau în orice caz, în sfârșit, un preot pentru o casă parohială, o biserică, o comunitate, toate de mare tradiție.

Nu rareori se așteaptă și dezvoltarea relaților bune de afacere. 

Camerele de comerț și industrie ajută la acest proces, de exemplu una germano-română, așa cum fac surorile ei pentru aproape fiecare altă țară. 

Nu într-o cameră, nu, într-un hotel înalt, între șosea și verde de munte, așteaptă „sașii“ din Saxonia (n.t.: joc de cuvinte în limba germană; termenul etnologic corect aici fiind: saxonii) și sașii din Transilvania creșterea șansei de succes. 

Dar pentru apariția liderului politic al „sașilor din Saxonia“ speră, de data aceasta, delegația degeaba. 

Prim-ministrul saxon, religios și parte dintr-o minoritate, ca sașii din Transilvania, a rămas în București - reținut de o nouă direcție palpitantă în războiul român dintre Guvern și Guvern și corupție. 

Spre București așadar? Merge și cronicarul orașului odată. Și așteaptă. 

Violență sau o demonstrații politice, vede în 24 de ore, în orice caz, la fel de puține ca în Brașov. Și abia câțiva câini maidanezi.
Case în descompunere în schimb, nenumărate. Și case foarte elegante.
Și în mijlocul proliferării sălbatice a orașului, foarte brusc, el este aici.

Godot. La apartamenul 1.













Dar este și acasă?