Se afișează postările cu eticheta privighetoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta privighetoare. Afișați toate postările

joi, 31 august 2017

Aplauze pentru seri românești de vară


Încă se mai întinde, încă mai vrea ceva, vara românească, transilvăneană, brașoveană. Chiar dacă va trebui să plece, chiar dacă începutul meteorologic de toamnă vrea să îi poruncească asta. Cum cânta odată Tamara Danz "Dieser Sommer liegt im Sterben" ("Această vară stă să moară"). Și Rilke, mai degrabă o viață de om: "Herr: es ist Zeit. Der Sommer war sehr groß." ("Doamne; e timpul. Vara a fost foarte mare.")
Dar încă trăiește vara, încă n-a terminat recolta. Încă mai funcționează ceasurile solare, ca cel curbat teribil de pe vechea, tocmai sărbătorita, biserică evanghelică din Bartolomeu.

Încă au mireasmă și încă respiră nopțile.
Street-Food Festival până în noapte, târziu, la poalele Tâmpei, 27 august 2017
Uneori cu un chef de viață nemărginit, alteori creative, până la marginea pădurilor.

Pentru care, aici, la sfârșit de august, cântec și aplauze:
Cu privirea unei seri de vară peste oraș, peste dealurile cerului nopții, peste lumina casei sfatului, peste fantoma cetății și peste istorie, peste, bine camuflata, Biserică Neagră (ca noaptea).
Și cu finalul scurt metrajului "Cântă", din 2016, al maghiarului Kristóf Deák, demn de văzut, arătat la poalele Tâmpei în cadrul Caravana Filmelor Next.



Teilen

duminică, 20 august 2017

Ovăzul sălbatic

Trebuie să fie dură întinderea și vremea sa; ovăzului i-a plăcut, după cum se povestește: câtorva sate și câmpuri și dealuri în județul Brașov și în județul învecinat, Mureș, le-a plăcut în țara ovăzului..
Ca aproape pretutindeni în Transilvania și aici: mulți au venit cu secole în urmă, au construit, au devenit mai mulți și apoi, mult mai târziu, au plecat în număr mare. Unii venau înapoi, alții rămâneau, umplând câteva din multele case goale. Și din nou, alții , vin cel puțin pentru orele văratice, zile sau săptămâni, vin pentru prima oară, sau revin după ani de zile, cu mașini mai bune ca înainte.
Iar în mașinile noi este loc...
Doruri de acasă, speranțe, persoane care ajută sunt aduse vara în sate, corturi de petrecere, scene și cultură...
E frumos, când nu petrec numai cei deja ajunși, ci și sașii de vară, și sătenii de primăvară-toamnă-iarnă care stau unii lângă alții pentru câteva ore, la ringuri de dans și la cozile scurte de la mâncare.
Deși, vizitatorii de rând nu văd nimic din oaspeții de onoare, cum ar fi Președintele României Klaus Iohannis sau întemeietorii fundațiilor Peter Maffay sau Michael Schmidt. Doar polțiste sau controale la intrarea în sat. – Și bineînțeles corturile de mâncare și scenele aduse aici.

Pe o scenă, seara: :
"Frau Nachtigall, kleines Vögelein, willst du mir nicht mein Eigen sein?  ---  Wie soll ich dir dein Eigen sein. Ich bin ein klein Wildvögelein." (Doamnă privighetoare, pasăre mică, nu vrei să devii a mea? –Cum să devin a ta? Sunt o pasăre mică, sălbatică. N.t.: cântec popular săsesc)
Singurul cântec în limba germană în concertul cvartetului Acker. Iar totul ce zboară prin șura bisericii fortificate, decorată cu un văl de dor, este atât de impresionant, pâlpâitor, dur ca vremea ovăzului.
Cei patru din cvartet, cântă și în alte conjuncturi, mult jazz în limba engleză, funk, muzică din lumea întreagă. Vocalista și basistul sunt frați, născuți în Brașov, sași din Transilvania. Cântă la întâlnirile de acasă a celor răspândiți în toate vânturile lumii dar și în cluburi din București, în biserici sau la festivaluri europene.
Și, poate că Translivania, ca în vremurile istorice trecute, este și astăzi prea sălbatică pentru a deveni a cuiva...? Măcar pe durata unui cântec, în Criț, într-o seară furtunoasă, la finalul săptămânii Haferland din 2017 (n.t.: numele festivalului Haferlandwoche = ´săptămâna țării ovăzului´)


Teilen